Poţi pleca la mă-ta dacă nu mă mai vrei!

Serios, este ok, poţi pleca la mămicuţa ta dacă nu mă mai vrei. Nu mă supăr, te înţeleg! Te rog, nu mai sta plictisită pe canapea că o uzezi inutil şi-apoi trebuie s-o schimb. Cam aceleaşi planuri le am şi eu cu tine, şi tu cu mine – măcar este echitabil şi n-avem să suferim vreunul.
Nu îţi mai pierde timpul, draga mea! Şi nu mai cânta provocator piesa lui Chirilă, cea în care eşti perfectă fără mine, că nu mă impresionezi absolut deloc. Plus că nu te ajută nici vocea. Pur şi simplu, oamenii se despart, cu sau fără motiv, la timpul potrivit sau nepotrivit. Nu contează detaliile, ci că aleg drumuri separate. Tu spre maică-ta, eu spre dormitor să dorm.
N-am ce să-ţi reproşez, pentru că oricum ar fi tardiv. Am să-mi fac mie nişte reproşuri, dar acestea le voi ţine doar pentru mine, n-o să le expun ca la o expoziţie de tablouri în care sunt pictate nuduri. Totuşi, mă bucur că n-ai făcut de căcat femeile, ci  mi-ai arătat cât de minunate pot fi, cât de brutal de sincere ori cât de ipocrite pot fi, cât de calde ori distante pot fi, cât de devotate ori miserupiste, că se pisicesc când vor ceva şi n-au sânge s-o ceară bătând cu pumnul în masă. Ceea ce, sincer, înseamnă mult pentru mine. Tocmai, parcă apreciez mai mult femeia.
Tu n-ai fost o simplă femeie, ci una a cărei complexitate mi-a fost greu, mi-a luat timp, să o înţeleg întru totul. Mi-a luat mai mult timp să-ţi pătrund în minte şi-n suflet, decât sub lenjeria ta care, trebuie să recunosc, e puţin sexy. Te-aş recomanda doar bărbaţilor cerebrali şi răbdători, celor care ştiu că nu poţi ţine o femeie lângă tine doar punându-i-o. Sexul e bun, contează, dar nu este esenţial pentru cele care vor mai mult decât să se ude.
Te-aş recomanda unor bărbaţi responsabili, sinceri şi prea puţin supărăcioşi. Că tu eşti mai sarcastică, şi uneori ironia ta fină atinge cote alarmante. Iar dacă vreunul este sensibil, se va supăra şi te va da afară fără să ştie ce pierde.
Poţi pleca la mă-ta, să-i spui că noi doi ne-am despărţit, că-ţi lipsea aia şi aialaltă. Poţi să-mi faci reclamă proastă, însă, din câte am văzut, mama ta ştie ce are acasă. O şi văd cum te trimite înapoi la mine şi-ţi spune să laşi toanele care seamănă izbitor cu sindromul premenstrual.
Bineînţeles, îţi las cheia de la apartament şi n-am să aduc alte femei.
Şi te aştept c-un rose demi-dulce, c-un disc cu muzica noastră şi apoi vedem noi cum ne-mpăcăm în pat.